Raluca Dumitrescu: „La mulți ani, pentru 1 iunie! Pentru că grija pentru viitorul României începe de la copiii noștri!”

Raluca Dumitrescu, deputat PSD de Ialomița, vorbește despre importanța sprijinului pentru copiii din familii aflate în situații vulnerabile.

Raluca Dumitrescu, unul dintre parlamentarii care au votat celebrul proiect de lege 145 din 2023, încearcă să clarifice lucrurile, în contextul zvonurilor panicarde lansate și rostogolite în spațiul public.

Raluca Dumitrescu, ați fost una dintre persoanele care au votat proiectul de lege atât de controversat. De ce?

Am votat pentru că eu consider că reprezintă una dintre cele mai bune forme de a ne apăra copii, adică viitorul nostru, până la urmă. Sunt datoare să vă expic și ce conține, cu adevărat, proiectul de lege privind organizarea activităţii de prevenire a separării copilului de familie.

Este vorba de mecanismul prin care statul va ajuta familiile aflate în situații vulnerabile să nu instituționalizeze copiii și care este, de altfel, asemănător și legii de sprijin pentru persoanele cu dizabilități.

Care este situația acestor copii în acest moment?

Proiectul de lege pleacă de la o serie de date existente la nivelul Uniunii Europene, conform cărora, în România, se regăsesc, din nefericire, cei mai mulți copii expuși riscurilor sărăciei și a excluziunii sociale. Spre exemplu, numai în anul 2020, s-a înregistrat o rată de 41,5%, țara noastră fiind urmată de Bulgaria cu 36,2%, Spania cu 31,8% și Grecia cu 31,5%.

Prin acest proiect de lege, părinții care sunt în situații vulnerabile și copiii lor vor fi sprijiniți, tocmai pentru a nu mai fi nevoiți sa dea copilul în plasament din cauza sărăciei! Niciun copil din România un va fi luat din familia lui! Doar familia este singura care poate pune copilul sub o măsură de protecție specială și să-l ducă în plasament, nimeni altcineva!(RALUCA DUMITRESCU, deputat PSD de Ialomița)

Dar care sunt, de fapt, situațiile vulnerabile pentru copii?

În primul rând, situația economică și condițiile de viață precare existente în familie ori în comunitate, apoi mediul social necorespunzător, care poate avea influențe nefaste asupra copilului – scandaluri, bătăi, alcoolism, ca să dau doar câteva exemple dureroase – și continui cu starea de sănătate a unui membru al familiei – ce ne facem dacă are TBC? – și multe altele, prezentate cât se poate de clar în proiectul de lege, dar mediatizate sub o formă eronată din neînțelegere sau rea voință.

Din acest motiv, afirm, în deplină cunoștință de cauză că niciun copil din România un va fi luat din familia lui! Doar familia este singura care poate pune copilul sub o măsură de protecție specială și să-l ducă în plasament, nimeni altcineva!

Pe de altă parte, cum putem afla care sunt familiile aflate în situații dificile?

Aici serviciile sociale vor trebui să-și facă treaba într-un mod exemplar, pentru că trebuiesc centralizate date despre familii și copii, pentru a vedea cine și cum poate fi sprijinit.

Iar pentru acest lucru este necesar să se înființeze Observatorul Național al Copilului. Procesul este similar celui care se ocupă de cazul copiilor cu CES sau încadrați cu grad de handicap – și datele lor sunt analizate de către asistenții sociali tocmai pentru a afla situația familiei și a copilului!

Ce măsuri s-ar putea lua pentru îndreptarea situației?

Până acum, reducerea intrării copiilor în sistemul de protecţie specială nu ar fi fost posibilă fără dezvoltarea serviciilor de prevenire a separării copiilor de părinţi, așa cum le cunoaștem, astăzi – centre de zi, centre de recuperare, centre de consiliere, astfel că, de la 57.181 de copii instituționalizați, în 2020, numărul lor a scăzut, gradual, ajungându-se, în 2022, la 12.601 copii aflați în servicii de tip rezidențial publice și private! În plus, prin aceasta lege se vor înființa și 150 de centre de zi care îi vor ajuta pe copii cu o masa caldă și educație!

Situația la nivel național în ceea ce privește abandonul școlar este teribilă. Poate îndrepta legea această realitate cruntă?

Pentru a preveni abandonul școlar este nevoie să cunoaștem mult mai bine adevărata situație copiilor din familiile cu risc, ceea ce ne-am și propus prin această lege realizată de specialiștii din Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție și care este, în același timp, și un proiect asumat PNRR.

Astfel că, prin înființarea Observatorul Național al Copilului, care va fi și prima bază de date care va cuprinde toți copiii, vom răspunde cu mult mai bine acestei nevoi, de reducere și prevenire a abandonului școlar!

În fiecare localitate va exista o structură comunitară consultativă din care pot face parte preotul, învățătorul, medicul de familie, polițistul de proximitate, reprezentanți ai instituțiilor sau ai societății civile și care va identifica situațiile dificile.

În România, doar 3 din 10 orașe au centre și specialiști pentru a preveni separarea de familie, iar în mediul rural, situația este și gravă, mai puțin de 1 din 10 localități au resursele esențiale, iar în 570 de localități, 12 orașe și 558 de comune, nu există centre și specialiști! Nu putem să lăsăm situația să rămână așa!

Are statul puterea financiară să intervină?

Vom avea la dispoziție, prin PNRR, 50 de milioane de euro pentru a construi centre ori pentru a le moderniza pe cele existente, deoarece, pentru unii copii, un astfel de centru poate face diferența dintre reușită și eșec în viață, pentru că ne place, sau nu, realitatea este că mulți copii abandonează școala din lipsa posibilităților financiare ale familiilor.

În lumina acestora explicații, aveți un mesaj pentru cei care susțin că părinților plecați în străinătate le vor fi luați copiii?

Pentru a demonta și ultima informație falsă care a circulat în mediul on-line, conform căreia, părinților plecați la muncă în străinătate ”li se vor lua copiii”, prin proiectul de lege privind organizarea activităţii de prevenire a separării copilului de familie, consider că am făcut un pas important și pentru copiii care rămân în grija rudelor, cât părinții sunt la muncă în străinătate.

Și să știți că numărul lor un este chiar mic, sunt aproape 12.000 de copii cu ambii părinți peste hotare, care au rămas în grija rudelor. De acum, va fi obligatoriu să existe o persoană desemnată care să se ocupe de creșterea unui copil cât timp părinții sunt la muncă și să răspundă dacă nu o face cum și-a asumat, ceea ce este foarte important!