Social 

APA NOASTRĂ, CEA DE TOATE ZILELE: Psihoza apei nepotabile, terapie de păcăleală în grup!?

 SUPRAPREŢ. Profitând de calitatea îndoielnică a apei nepotabile furnizată de URBAN la robinetele consumatorilor din municipiul Slobozia vânzătorii comercializează la suprapreţ aparate de purificat apa.

Telefonul sună şi o voce feminină prietenoasă invită la o analiză gratuită a apei. „Puteţi să aduceţi până la cinci probe de apă în sticle de jumătate de litru numai să confirmaţi că veniţi la o acţiune a Terapy Line de verificare gratuită a apei. Nu vă costă absolut nimic şi vă aşteptăm cu drag!”, sună mieros chemarea la o întâlnire cu realitatea în ceea ce priveşte apa pe care-o bem.

„Apa, cea mai murdară afacere!”

Invitaţia se repetă cu o zi înaintea reuniunii, semn că nevoia de popor este mare. Suficientă cât să adune într-o sală vreo 25 de slobozeni, 95% dintre ei, deloc întâmplător, pensionari şi mai puţin deprinşi cu internetul şi informaţia corectă, mai ales în ceea ce priveşte preţurile unor aparate de purificat apa. Dar să nu anticipăm ci să ascultăm cuminţi pilda lui Cornel Nunu, auto-prezentat drept director de vânzări al societăţii Terapy Line din Giurgiu. Omul începe în trombă şi vrea să arate că este dureros de sincer: „Apa este cea mai murdară afacere din lume!” Turuie apoi despre clorura de calciu pe care „nenorociţii din industria alimentară ne-o bagă în fiecare al doilea aliment deşi cu ea se dă iarna pe stradă”, iar cetăţenii indignaţi murmură a aprobare atunci când li se spune că din cauza acesteia dar şi a apei fac acum cărare la medicii de familie şi farmacii. Omul promite că toţi cei care vor fi gata să schimbe definitiv şi irevocabil în bine modul în care tratează apa pe care o consumă vor primi consultaţii medicale gratuite, după care trece la ce-l interesa, că doar nu avea să piardă timpul cu prostii, el chemase oamenii pentru altceva. Şi scoate într-un pahar apă dintr-un purificator, pahar din care soarbe artistic şi cu gesturi largi, să vadă şi mămăiţa din spate care şi-a uitat ochelarii acasă şi care nu prea înţelege ce i se întâmplă. „Apa trebuie să aibă 50 PPM ca să fie bună de băut şi ce-i peste valoarea aceasta este pericol pentru sănătatea dumneavoastră, a copiilor şi mai ales a nepoţilor, că vă văd în sală că sunteţi mulţi bunici.”, atacă direct la coarda sensibilă binefăcătorul Nunu. Deşi nu înţelege care-i chestia cu trestia cu PPM-uri astea asistenţa aprobă şi trimite cu încredere mostre de apă îmbuteliată, apă din reţea din diverse zone ale municipiului dar şi din reţeaua publică de la Ciulniţa plus câteva sticle cu apă de la fântânile din Ivăneşti, Bueşti şi Ciulniţa, celebre pentru sutele de bidoane umplute săptămânal de slobozeni pentru consumul propriu.

Mai lipseau doar aurul şi argintul!

Şi începe magia! În fapt o banală electroliză care în doar câteva secunde ar fi arătat care dintre ape este potabilă şi care nu. „Priviţi apa din acest purificator şi apa îmbuteliată pe care domnul o cumpără de la magazin. Vedeţi diferenţa de culoare? Vă sperie, nu-i aşa? Dar staţi că încă nu aţi văzut totul!”, se aruncă Nunu într-o pledoarie pe care o mai vezi doar pe la Teleshopurile TV. Şi oamenii încep să vadă cum apa de la Slobozia din zona Nisipuri, apa din zona Gostat ori apa din zona Garii, fac din lichidul incolor unul de un albastru intens şi chiar negru în doar câteva secunde de fierbere. „Extraordinar, domnule, ia uite ce otravă bem!”, „Na, ziceai că la tine e apa bună şi uite că este mai proastă ca la noi în cartier!”, „Nu se poate domnule aşa ceva, să-l ia dracu pe Ionaşcu că uite cum ne otrăveşte!”, se aude din sală în vreme ce o asistentă zeloasă scrie de zor pe un tabel datele dictate de domn Nunu, cel care livrează vizual poporului siderat un tabel din care acesta află că bagă de fiecare dată în gură rugină de fier, metale grele ca fier cupru, mangan, zinc, crom, vadmiu, nichel, plumb, mercur chiar şi uraniu! Ce mai, din tabel lipsesc doar aurul şi argintul pentru a fi mai ceva ca tabelul lui Mendeleev! „Uitaţi-vă oameni buni, ce beţi în fiecare zi, indiferent că este apă de la PET-uri, apă de la robinet ori apă de la fântână!”, pune concluzia omul venit să-i lumineze pe cetăţenii păcăliţi de buletinele de analiză fluturate public de primar şi de cei de la URBAN.

„Veniţi de luaţi apă pură!”

Transpirat după tirada de aproape un ceas, omul trece la soluţie şi joacă la intimidare: „Să ridice mâna câţi din sală mai vor să bea apă în aceste condiţii! Niciunul, exact cum mă aşteptam. De aceea noi avem o ofertă unică pentru dumneavoastră, dar din păcate nu mai avem decât puţine aparate pentru că ieri, alţi cetăţeni ca şi dumneavoastră au cumpărat aproape toate purificatoarele. Acestea mici, pentru doar două persoane, cele mai performante de pe piaţă, la un cost de opt milioane opt sute de mii bucata dar pe care noi vi le oferim cu plata pe loc la doar şase milioane, şi purificatorul acesta mare, pentru o gospodărie cu cel puţin trei persoane, Zepter, care costă în mod normal treizeci şi şase de milioane dar pe care eu acum vi-l dau cu douăzeci şi patru de milioane.” Entuziasmul se risipeşte ca prin farmec şi oamenii încep să dea înapoi când aud că-i vorba de atât de mulţi bani. Este mai clar decât apa pură că Nunu trebuie să intervină şi nu ezită: „Toată lumea are bani pe carduri, lăsaţi un avans de 50 de lei, lăsaţi un buletin, mergeţi şi scoateţi banii şi veniţi, azi îl plătiţi şi mâine îl montăm gratuit!” Câţiva răsuflă uşuraţi şi binecuvântează soluţia salvatoare scotocindu-se prin buzunare. „Las buletinul şi un milion şi mă întorc în zece minute, vreau şi eu unul mic!”, strigă din fundul sălii un pensionar dornic să scape de mizeria de la robinet. „Eu vreau şi unul mic, şi unul mare, mai lăsaţi ceva la preţ?”, vine altă solicitare. Se rezolvă, că doar nu era să plece omul nemulţumit şi să rămână cu banii în buzunar. Un telefon scurt şi preţul „corect”: „Am vorbit cu şeful şi vi le lasă pe amândouă la douăzeci şi şapte de milioane de lei. Lăsaţi un avans şi buletinul şi dacă nu sunteţi în jumătate de oră înapoi cu banii cade înţelegerea!” „Gata, am fugit, suntem oameni de cuvânt ce naiba!”, spune domnul alergând să-şi devalizeze cardul bancar de economii pentru a achita la suprapreţ pentru sănătate, căci, nu-i aşa, ce este mai de preţ decât sănătatea! Poate doar banii rămaşi în buzunar ca diferenţă între oferta senzaţională şi preţul real de o mie, maxim o mie cinci sute de lei pentru aparate de purificat cu caracteristici similare! Unele care să nu fie vândute de o firmă aflată în lichidare prin dizolvare încă de anul trecut, conform datelor oficiale de pe site-l Ministerului de Finanţe!

Related posts