PE AICI NU SE TRECE! Tânărul Tudor Negruşa are 405 minute fără gol primit în poarta Unirii Slobozia!
ÎN FORMĂ. Tudor Negruşa pare dispus să nu rateze şansa oferită de antrenorul Enache Costea şi trage cu dinţii să nu piardă locul de titular în poarta Unirii Slobozia.
Unirea are patru meciuri câştigate la rând, tânărul portar Tudor Negruşa având o serie fantastică, premieră în cariera personală: patru partide şi jumătate fără gol primit! Sunt 405 minute cu poarta ferecată, un mic record personal ce se vrea îmbunătăţit cu Sportul Chişcani. Trimis în poartă la pauza meciului cu Metalul Buzău, juniorul venit de la ASA Tg. Mureş a scăpat fără gol primit în meciurile cu Delta Dobrogea Tulcea, Înainte Modelu, FCSB 2 şi CSM Olteniţa, partide în care a evoluat fără emoţii, a avut intervenţii sigure şi, mai important decât orice, nu a gafat nepermis la fazele uzuale de joc.
Transpirat din greu înainte de meciul de la Olteniţa, Negruşa a intrat motivat în joc şi a avut o intervenţie providenţială în minutul 15, când scorul era 0 – 0. Pe o contră purtată în mare viteză de gazde, mingea a trecut pe la patru fotbalişti până să ajungă în interiorul careului la un Pleşa scăpat din marcaj, acesta a avut timp să-şi aşeze mingea pentru un şut plasat însă portarul Unirii a reacţionat perfect şi a reuşit să închidă unghiul, respingând o minge pe care scria „gol”.
În repriza secundă, atunci când a avut soarele în faţă, portarul s-a plasat foarte bine la trei şuturi expediate de la linia careului mare şi a reuşit să evite golul. Este drept că a avut şi noroc la ultima fază a întâlnirii, atunci când căpitanul gazdelor Rotaru şi-a pus mingea la 35 metri de poartă şi a expediat un „trasor” care s-a oprit în bara transversală, aproape de încheietura barelor!
Leo Dobre este mulţumit
Meciurile bune ale lui Tudor Negruşa sunt şi rodul muncii asidue depusă de Leo Dobre cu cei doi tineri portari din lotul Unirii Slobozia. Atent monitorizat de pe bancă, Tudor este în egală măsură apreciat şi încurajat la intervenţiile bune dar şi apostrofat atunci când nu respectă fie o poziţie statică la fazele fixe, fie nu iese cum trebuie la o centrare sau degajează aiurea, departe de coechipieri.
„Tudor are o serie foarte bună, sper să o ţină pe linia aceasta. Eu le spun la fiecare antrenament că este important să nu primească gol şi astfel să dea încredere echipei. Încet – încet Tudor începe să înţeleagă ce îi cer eu şi dacă va continua cu această atitudine corectă va avea numai de câştigat. Mă bucur că în ciuda unor erori inerente nu a avut greşeli grave, care să se lase cu goluri primite. Important este să apere ce are de apărat, intrevenţiile senzaţionale sunt un bonus. Îl simt conectat la fiecare meci şi asta îmi dă încredere că în scurt timp poate deveni portarul pe care echipa să se bazeze în situaţiile grele.”, îşi descrie elevul antrenorul cu portarii Leo Dobre.
Experimentatul portar recunoaşte că a avut emoţii în ultimul minut al jocului, atunci când bara l-a salvat pe Tudor Negruşa, fază la care nu-i acordă acestuia circumstanţe atenuante pentru că ar fi fost incomodat de soare: „Nu ai voie să te surprindă un şut de la aproape 35 metri de poartă. Scuzele că a bătut soarele nu există, un portar trebuie să fie pregătit şi cu soarele în faţă, şi când bate vântul, şi când plouă şi mingea este udă, şi când terenul este prost şi denivelat iar mingea sare ciudat.”
Tudor Negruşa: „Mă simt extraordinar la Slobozia!”
Tudor Negruşa este unul dintre cei doi tineri portari ai Unirii Slobozia, fotbalist de perspectivă ce tocmai a împlinit 19 ani. A început să joace fotbal la 6 ani, atunci când părinţii l-au luat de mână pe dolofanul băieţandru şi l-au dus să slăbească la ACS Kinder Tg. Mureş, un club privat abia înfiinţat. A jucat la început ca jucător de câmp dar după ce a ajuns la ASA Tg. Mureş a intrat în poartă şi a prins gustul fotbalului adevărat având şansa de a întâlni oameni deosebiţi. La 16 ani a fost convocat pentru prima dată la antrenamente la echipa mare şi momentul în care jucători ca Adrian Mutu, Gabi Mureşan ori Marius Constantin l-au întins la maxim cu şuturile lor l-au făcut mândru de el.
Primul contact cu Unirea Slobozia l-a avut la meciul din Cupa României, atunci când a limitat înfrângerea echipei ASA Tg. Mureş cu intervenţii ce i-au adus la final apaluzele sincere venite de la sutele de spectatori din tribune. Când a fost întrebat dacă vrea să joace la Unirea n-a ezitat niciun moment şi se felicită pentru alegerea făcută.
Portarul regretă ratarea promovării în liga secundă dar priveşte cu optimism spre sezonul viitor şi îşi doreşte să fie printre artizanii revenirii formaţiei în Liga 2. Ştie că i-a fost greu să prindă locul în poartă dar şi mai greu să îl păstreze: „Eu vreau să evoluez cât mai bine, cel mai important la vârsta mea este să am jocuri în picioare, orice minut în plus pe teren pentru un jucător de 19 ani înseamnă enorm. Mă bucur că nu am primit până acum gol, m-au ajutat foarte mult colegii din apărare şi adversarii nu au avut prea multe ocazii la poarta mea. Fiecare minut fără gol primit oferă foarte mare încredere. Ca portar nu contează dacă scoţi mingea din vinclu ori ieşi bine la o centrare uşoară, important este să nu intre mingea în poartă.”