ALEXANDRU POTOR: „România nu este de acord cu plafonarea plăţilor directe şi cofinanţarea din surse naţionale a plăţilor pe suprafaţă”
NEGOCIERI. Reprezentanţii Ministerelor Agriculturii din statele membre europene încearcă să găsească o variantă agreată de toate ţările pentru Politica Agricolă Comună după anul 2020. România, prin vocea secretarului de stat Alexandru Potor, a anunţat că nu susţine plăţi inegale de subvenţii în cadrul Uniunii Europene.
Aflat la Consiliul European Agrifish, secretarul de stat Alexandru Potor a reiterat poziţia României în ceea ce priveşte viitorul comun al susţinerii agriculturii în cadrul Uniunii Europene. Cu mai puţin de cinci luni rămase până la găsirea unui numitor comun, statele membre încearcă să identifice soluţiile menite să asigure o concurenţă loială pe piaţa agricolă. Posibila renaţionalizare a PAC şi creşterea birocraţiei, prin solicitatea adoptării unor Planuri Naţionale Strategice ca precondiţie pentru accesarea fondurilor destinate agriculturii, consituie principalele îngrijorări în rândul statelor membre.
România vrea subvenţii egale în toate statele membre
România nu este de acord cu plafonarea plăţilor directe şi a respins categoric ideea cofinanţării din surse naţionale a sumelor plătite pe suprafaţa agricolă. „În perioada următoare de programare zonele rurale trebuie să continue a fi finanţate corespunzător pentru a ajunge la un nivel de dezvoltare comparabil cu cel din alte state membre. Am observat cu satisfacţie faptul că mai multe state membre împărtăşesc poziţia României, în special privind nevoia atingerii convergenţei externe a plăţilor pentru fermieri. Am asistat şi la exprimarea unor opinii care resping egalizarea plăţilor directe între statele membre, în special Olanda, care a invocat niveluri diferite de la o ţară la alta în ceea ce priveşte costul input-urilor, preţul terenurilor şi al forţei de muncă.”, a precizat Alexandru Potor.
Propunerea respinsă de România şi lansată de ţări financiar importante presupune ca prin PAC 2020 să existe o plată de bază peste care fiecare stat membru să plătească suplimentar, funcţie de posibilităţile financiare şi de strategiile de susţinere a anumitor sectoare agricole. Asta înseamnă că ţările care-şi permit vor acorda subvenţii mult mai mari producătorilor agricoli care vor putea astfel să intre avantajaţi pe o piaţă agricolă ce se vrea a fi comună. Ori din acel moment, este de părere secretarul de stat din Ministerul Agriculturii, nu se mai poate vorbi că politica mai este comună la nivelul întregii Uniuni Europene iar producătorii supra-subvenţionaţi faţă de ceilalaţi vor avea avantaje economice enorme la momentul în care îşi vor comercializa produsele. În momentul de faţă, fermierii europeni primesc plăţi directe pe suprafaţă în cuantum de 260 euro, în timp ce în România acestea sunt de circa 180 – 190 euro pe hectar, şi tocmai de aceea varianta unor subvenţii egale pentru toţi la nivel european este varianta agreată de oficialii români care încearcă astfel să recupereze decalajul de 70 euro pe hectar.
